Inimi și instincte

Oamenii gravitează adesea unii în jurul celorlalți, sub acțiunea unui potențial de neînțeles, fără să bănuiască măcar acest lucru. Zile și nopți care se succed într-un mod alert, care nu te lasă să respiri, și oameni care se perindă prin ele fără să-și spună mare lucru, ca pe scena unui teatru pe care se joacă o piesă din categoria absurdului. Cu inimile bătându-le sălbatic în piept, se împiedică uneori unii de ceilalți. BUM, BUM. B-U-M. Oamenii se privesc în ochi, se opresc două secunde față în față, se prind de mâini și își intră prin ochi unii în capetele celorlalți încercând să se înțeleagă, să comunice, să-și spună ceva. BUM, BUM. Oamenii se lasă purtați de instincte, mâini și buze care rătăcesc adesea pe trupuri străine ca și când rațiunea i-ar fi părăsit prin deșerturi aride, tăgâdâm-tâgâdâm galopând la infinit, când diminețile se aruncă violente la încăierare cu nopțile, și ah, cât de bine înțelegem aceste animale care se hrănesc cu secunde, căci doar atât avem (secunde, secunde, secunde), pe care ni le promitem din priviri din spatele pleoapelor închise. Suntem slabi, și unii, și ceilalți, și știm că nu ne trebuie mult să cădem în ispită, această dulce provocare a vieții, această crimă pasională pentru a ucide plictiseala care se strecoară în trupurile noastre treptat în fiecare zi. Și ne lăsăm de bună-voie pradă ispitei, eliberăm din lanțuri buze și mâini, nopți și zile, tâgâdâm-tâgâdâm galopând la infinit în căutare de extaz și de moarte. Și nu ne înțelege nimeni, decât forța care ne ține împreună, decât noaptea, și cădem treptat unul înspre celălalt cu inimile sălbăticite în piept. Secundele ne vânează neiertătoare. Și oamenii, ca niște animale ce sunt, se lasă uneori pradă acelor glasuri teribile care urlă cu disperare din interiorul inimilor, din capul pieptului, în nopțile de singurătate și frig. Și oamenii se târăsc pe măsură ce nopțile se scurg, speriați de lumină, conștienți de faptul că toate lucrurile bune se destramă, că instinctele nu supraviețuiesc luminii zilei, că viețile noastre profunde și adevărate, lipsite de falsitatea convențiilor sociale, vor fi călcate în picioare de prezența celorlalți.

Nu e bine, mi-a zis. Dar e atât de bine…